Numărul actual

„Mulți samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina marturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” Cănd au venit samaritenii la El, L-au rugat sa ramâna la ei. ?i El a ramas acolo doua zile."
Ioan 4: 39-40




  Probabil cunoașteți întâlnirea Domnului Isus cu femeia din Sihar la fântâna lui Iacov. Samariteanca vine să scoată apă din fântâna lângă care se odihnea Domnul Isus, obosit de călătoria din Iudeea spre Galileea. El îi cere apă, începând astfel un dialog ce are drept final versetele citate. După ce femeia aude că Domnul Isus îi cunoaște viața păcătoasă, crede că stă de vorbă cu un proroc. Când ea deschide discuția de­spre locul de închinare și El îi vorbește despre adevărata închinare, în ea începe să încolțească bănuiala că interlocutorul ei era chiar Mesia cel așteptat. El îi confirmă și ea merge la cei din cetatea ei pentru a găsi la ei încredințarea că Acela cu care stătea de vorbă era "Hristosul, Mântuitorul lumii".
  Tensiunile dintre samariteni și evrei le întâlnim în Biblie de la divizarea Regatu­lui evreu unit după moartea lui Solomon, în Regatul Iudeei cu capitala la Ierusalim și Regatul Israel cu capitala la Samaria. Atât conducătorii religioși iudei, cât și cei sa­mariteni considerau că este greșit să ai legături cu membrii celuilalt grup și să mergi în teritoriile celorlalți sau să discuți cu ei. Tensiunile au continuat și în perioada Nou­lui Testament, deși aici găsim puține referiri la Samaria sau samariteni. Din acest mo­tiv, este suprinzător faptul că menționările samaritenilor în Noul Testament, deși pu­ține, sunt pozitive.
Cunoaștem parabola samariteanului milostiv care a devenit o imagine a interesu­lui veritabil pentru binele semenilor, a dragostei de aproapele, cuvântul samaritean căpătând astfel și sensul de om milos, binefăcător.
  Un alt samaritean portretizat în Evanghelii este leprosul vindecat de Domnul Isus. Domnul Isus vindecă zece leproși, unul singur se întoarce să Îi mulțumească și atunci se face mențiunea despre el că era samaritean, devenind astfel imaginea recunoș­tinței și a mulțumirii. Despre ceilalți nouă nu aflăm informații suplimentare, putem doar presupune că nu erau samariteni din întrebarea Domnului Isus: "Oare n-au fost curățiți toți cei zece? Dar ceilalți nouă unde sunt? Nu s-a găsit decât străinul acesta să se întoarcă Și să dea slavă lui Dumnezeu?"
  Al treilea portret al unui samaritean, creionat în Evanghelii, este cel al femeii de la fântâna lui Iacov, care prin mărturia personală îi aduce pe mulți dintre concetățe­nii ei la Hristos. Am ales această imagine, deoarece sper că în cei 21 de ani de exis­tență, prin mărturiile și articolele publicate, revista ethos a vorbit sufletelor și minți­lor dumneavoastră, îndrumându­le spre Hristos. Vă mulțumim pentru fidelitatea cu care ne­ați citit și dorim ca aceste trăsături de caracter întruchipate de cei trei sama­riteni să fie cele care vă caracterizează relația cu Dumnezeu și cu semenii.

    Cu dragoste,